In ziua de 4.01.2002 apare un indemn clar cu precizarea: sa redau in totalitate activitatea Cercului Antal.
In desfasurarea Existentei din interiorul Imensului Univers, nimic nu este simpla intamplare, hazard sau coincidenta. Totul, dar totul se desfasoara potrivit determinarii Netarmuritei Iubiri a "Celui Numit in Multe Feluri": Adevar Absolut, Sublim, Dumnezeu, Neclintitul Miscator.
In cazul de fata, iata cum aceasta Infinita Energie Cosmica raspunde unor oameni obisnuiti, cuprinsi de disperare in urma sinuciderii unui frate, trimitandu-le un semen dintr-o alta dimensiune, pentru a le aduce mangaierea, dezvaluindu-le, in acelasi timp - lor, ca si altora - inexistenta fenomenului atat de temut - moartea. Entitatea trimisa este tot o fiinta umana, care-si duce existenta intr-o dimensiune superioara celei fizice, numita Antal.
Antal in ultima sa viata legata de un corp fizic a fost o faptura umana ca noi toti. Preocuparea lui de capetenie a fost mantuirea Sufletului - un termen bisericesc, folosit frecvent de catre credinciosii crestini. El, ca faptura conditionata de religia crestin-ortodoxa, a facut eforturi disperate ca sa-si amelioreze latura sa spirituala, folosind in acest scop, vointa. Acest lucru reiese din indemnurile insistente, oferite discipolilor, de a-i urma neabatut propria practica.
Calauza isi afirma si propria conditionare:
- se socoate autoritate cu putere de teransformare
- nevazand efectele se plange, se infurie si, desi spunea ca-si iubeste elevii, in critica sa foloseste o gama variata de cuvinte aspre- traieste in lumea astrala iluzia superioritatii, fara ca sa-si dea seama de eroare
- are atitudini indoielnice in problema confirmarii sau infirmarii fenomenului Iluminare
- a amintit ca suferinta este calea sigura a mantuirii si a implinirilor.
Din ansamblul comportarii sale reiese ca Antal se afla in Imparatia Relativitatii, pe o anumita treapta a evolutiei sale spirituale, la nivelul dimensiunii astrale. El este un nemultumit in acest stadiu, avand viziunea ascensiunii spre o noua treapta.
Sa vedem meritele acestui vajnic luptator pentru aflarea Marelui Adevar:
- a adus dovezi incontestabile despre continuitatea Vietii dupa desprinderea Sufletului de corpul carnal
- confirmarea Legii Universale a Cauzalitatii (raiul si iadul nu sunt decat consecinte ale gradului nostru de intampinare a Vietii).
Prezenta sa in mijlocul nostru, pe o perioada indelungata, este cea mai mare favoare, oferita de catre lumea astrala, noua, celor legati inca de structura materiei dense a acestei planete.
Antal - reprezinta un extraordinar exemplu de adept convins al unei religii si de ceea ce inseamna evolutia, folosind calea indirecta, anevoioasa, de lunga durata, marcata de nenumarate derapaje.
Odata cu acceptarea mea in acest grup de initiere (3 decembrie 1956), potrivit indrumarilor date de Antal, am folosit vointa, luptand aprig cu pletora de ganduri, dorinte, sentimente.
Indata ce am aflat despre practicarea Rugaciunii Inimii am pus-o in aplicare. Dupa mai bine de opt ani se rostea singura, mecanic.
In 1966, la sugestia calauzei astrale, m-am calugarit si am luat hotararea de a nu mai consuma carne, nici macar peste. Am devenit un adept convins al regimului lacto-fructo-vegetarian. Nemultumit de modul de functionare psihologic am hotarat sa devin sihastru, dar intentiile au fost zadarnicite. Intr-o zi am trecut la intocmirea bilantului intregii activitati pe plan spiritual.
Intreaga activitate se definea ca egocentrica - "eu si al meu" - imi dirija activitatea, punandu-ma in conflict cu mine, cu semenii, cu restul Vietii.
Finalul meditatiei s-a concretizat intr-o descoperire revelatoare: daca mintea nu poate in nici o imprejurare, sa ma conduca dincolo de frontierele care o dimensioneaza - potrivit acumularilor proprii - sa incercam destramarea activitatii acesteia prin simpla observare si ascultare.
Am devenit un simplu martor - total obiectiv - in fata mintii haotice.
Intalnirea cu miscarile propriei minti, face ca ele sa isi piarda frecventa si sa dispara cu desavarsire. Energiile deficitare, care ma dominau prin reactii mecanice, s-au eliminat prin constientizarea lor. Ego-ul a inceput sa se anemieze si si-a pierdut puterea de decizie.
Intr-o zi din august 1971, dimineata, la trezire, am constatat ca nu mai functionam ca inainte. Mintea, corpul si Spiritul se contopeau.
Ego-ul si-a pierdut insemnatatea, ca si Rugaciunea Inimii, dedublarile.
In acea zi am simtit indemnul sa practic Cunoasterea de Sine si sa fixez in scris propria experienta, folosind versul.
Cunoasterea de Sine este Calea directa, fulgeratoare, spontana - intr-o fractiune de secunda, in totala tacere, parasim relativitatea si reralizam contopirea cu Sublimul Adevar.
Intentionat v-am oferit si Calea directa ca singuri sa va dati seama de nenumaratele avantaje care o insotesc. Depinde de fiecare privind selectia, aprecierea intre cele doua modalitati de functionare: Calea directa sau indirecta.