Pe plan mondial s-a scris şi publicat o bogată literatură cu subiecte din lumea paralelă. Unele dintre aceste creaţii, puţine la număr, sunt fundamentate pe experienţe personale, realizate de veritabili trăitori ai fenomenului respectiv. Altele, de fapt, marea lor majoritate, sunt tomuri de ficţiune. Este vorba de abili condeişti, care abordează o experienţă reală din viaţa unor trăitori şi, pe baza ei, însăilează nuvele şi romane de amploare, dând impresia cititorului că s-ar afla în faţa unui trăitor al fenomenului, în persoana autorului.
În urmărirea firească a acestei teme, într-o bună zi, o cunoştinţă mă anunţă, sub impresia unei mari emoţii, că a citit o carte în care a descoperit un trăitor de excepţie al lumii astrale, cu împliniri extraordinare. La scurt timp, mi-a pus la dispoziţie cartea respectivă, cu solicitarea de a mă pronunţa în privinţa experienţei acestui autor. Încă de la primele pagini, mi-am dat seama că scriitorul este un fantezist. Cartea respectivă indica – fără nici o umbră de îndoială – că este o creaţie ştinţifico-fantastică. În acest sens mă rezum la o singură scenă: Un dotat parapsihologic, ca agent al unui serviciu de spionaj, se deplasează în U.R.S.S. la sediul NKVD, Aici, cu ajutorul puterii sale de sugestie, după ce imobilizează garda, ce asigura paza clădirii respective, pătrunde în biroul unde se aflau cele mai importante şi tainice secrete ale acestei faimoase instituţii.Odată ajuns acolo, îşi împreună cele două palme şi prin forţa gândirii, despică şeiful şi scoate documentele ce-l interesau şi le fotocopiază, apoi, se retrage pe aceeaşi cale, ducând cu el inestimabila captură. Nimic de reproşat fantistului scriitor. El a abordat un fenomen posibil – apreciat parapsihologic – la care a adăugat o doză importantă de exagerare, întocmindu-şi întreaga naraţiune cu tenta respectivă de accentuată imaginaţie. Nedumerirea noastră priveşte însă puţinătatea de înţelegere a cititorului. Să nu poţi face distincţie între două cărţi: una – bazată pe fapte, cu dezvăluiri incontestabile şi, alta – de vădită ficţiune? Unde este oare acel preţios Homo Sapiens din structura psihologică a omului obişnuit?
Să privim această tematică şi din altă perspectivă. În ultimul secol, a apărut o vastă literatură, sub formă de romane, în legătură cu lumea astrală. În acest gen literar, posibilul şi fantasticul se îmbină în aşa măsură, adică, atât de bine ţesute, încât cititorul neavizat apreciază relatările ca posibile realităţi înfăptuite chiar de către autor – ca dotat cu însuţiri ieşite din comun. Un alt gen de publicaţii - poate cel mai derutant – este acela în care scriitorul descrie: fapte, experienţe, peripeţii, nu trăite de el, ci în ipostaza de simplu narator. În această calitate, el îşi arogă importanţa ştiutului, adică de erudit în materie, dezvăluind cu grijă descrierea în aspecte cât mai crptice. Din ansamblul lucrării, reiese că autorul se vrea apreciat ca deţinător al tainelor Universului. Iată ce am întâlnit într-una din astfel de cărţi: Un vizitator al lumii astrale are posibilitatea să pătrundă în acea misterioasă dimensiune, numită Akasha, adică, materia plastică primordială. Ajuns acolo, el are posibilitatea să citească întregul trecut al omenirii, ca şi tainicul ei viitor. Ideea este într-adevăr fantastică!! Cum, adică, lumea astrală, prin esenţa ei infinit superioară ca alcătuire, cu posibilităţi de comunicare, deplasare la viteza gândului, etc., să fie la dispoziţia unui iscoditor din lumea noastră, dominată de egoism, meschinărie, orgolii!? În cartea, de care aminteam, nu am găsit nici o dată concretă de descoperiri furnizate pe această cale. Autorul respectiv relata doar despre posibilitatea unor asemenea investigaţii, fără să amintească niciun cuvânt de îngăduinţa sau aprobarea acelei lumi, oferită unui pământean – drept hatâr – din variate motivaţii.
După această utilă prezentare - sprijinită pe fapte uşor de verificat, de către orice investigator serios şi cinstit cu el însuşi - vă relatez o seamă de experienţe personale, legate de acest domeniu:
În perioada august 1948 - decembrie 1956, am intreprins o gamă variată de incursiuni în lumea astrală, fără să fi posedat nici un fel de informaţii, privind acest fenomen.. Neavând acumulări, înregistrate memorial, era exclus, în mod firesc, încă dintr-un început, orice gen de apariţii imaginare. Aşadar, realitatea faptelor întâlnite se impunea prin însăşi natura ei, ca ceva de necontestat.
Relatez câteva tentative, făcute în scopul de a obţine informaţii cu privire la tragedia prin care trecea întreaga ţară, odată cu instalarea tiraniei comuniste, venită la putere sub oblăduirea trupelor sovietice de ocupaţie. Partidul comunist, urmărindu-şi programul de desfinţare a proprietăţii private, s-a năpustit cu toată furia împotriva ţăranilor, care refuzau colectivizarea. Acest climat de impilare, era normal să mă afecteze, ca pe orice om obişnuit, născut şi crescut în acest mediu rural. Dezvăluirile anterioare, oferite de lumea astrală, cu multă îngăduinţă, nu au făcut decât să mă încurajeze, ca să solicit – cum am arătat mai înainte – şi descifrarea grelei încercări prin care treceau ţăranii.
Mai întâi, m-am întâlnit cu un prieten din copilărie, fost agent fiscal, care şi-a pierdut viaţa într-un lagăr de prizonieri din URSS. După ce îl întâmpin, îl rog insistent să-mi spună cât va dura nenorocirea, abătută asupra ţării, în general, precum şi asupra ţăranilor, hăituiţi de către organele de partid. M-a privit cu vădită tristeţe în ochii şi prin expresia feţei. Şi cum eu insistam, el, deodată, se lungeşte la pământ, zvârcolindu-se într-o parte şi alta, dându-mi a înţelege că nu poate să-mi dea răspunsul la solicitarea mea. Din privirea sa îngrozită, îmi dădea să înţeleg că în spatele meu se află cineva, care-l oprea să facă asemenea destăinuire. De-ndată, mi-am îndreptat privirea după indicaţiile lui şi, iată surpriza: în spatele meu se afla o femeie care, cu o privire hipnotică, neclintită, încerca în mod vădit să-i interzică ceea ce eu îi cerusem. Am înţeles imediat, că eu greşisem, prin solicitarea mea, de a cunoaşte cu anticipaţie una dintre tainele interzise pământenilor. Şi-am mai intuit că eventuala descoperire l-ar fi costat pe prietenul meu suportarea unei sancţiuni. Femeia era ghidul său astral, care l-a împiedicat să calce legea păstrării secretului.
Am mai încercat, în câteva rânduri, să descifrez, în peregrinările mele astrale, câte ceva în legătură cu destinul acestui popor. Răspunsurile au fost, cu aproximaţie, aceleaşi: „Nu te interesează!”, „Alta este menirea ta!” etc. Şi pentru că nu mă împăcam cu asemenea răspunsuri, la ultima mea tentativă, întâlnesc un necunoscut care, la insistenţa mea, nu face decât să urineze pe picioarele mele. Surpriza, produsă de noutatea şi scârba gestului, m-a readus brusc în corpul fizic. Lecţia mi-a provocat o totală repulsie dar, în acelaşi timp, a constituit şi o schimbare de optică. Prietenul astral, prin gestul său, m-a izbăvit pentru totdeauna de a mai pune întrebări, la care entităţile astrale sunt oprite să facă destăinuiri, după vrerea pământenilor.
În urma celor întâmplate, am continuat totuşi să pun întrebări, dar cu următoarea menţiune: „Să-mi răspundă numai dacă au voie să o facă”. La una dintre întrebări, o entitate, cu privirea blândă şi atitudine prietenoasă, îmi răspunde, zâmbind: „Lasă că am eu grijă să nu greşesc!”
Iată şi un alt caz: Cineva, m-a solicitat să contactez în lumea astrală, un fost avocat – pe care eu nu-l cunoscusem în existenţa lui terestră. Acest avocat, la o simplă întrebare, privind propria-i existenţă din acea lume, s-a declanşat, demonstrând o mare vervă avocăţească, iar, în final, fără să-l întreb, îmi destăinuie: Citez: „Ştii, aici nu este nimic stabil. Totul se află într-o veşnică mişcare!”, apoi, brusc, se opreşte şi, vizibil înspăimântat, rosteşte: „Uff, uite că, iar am greşit!” şi, imediat, dispare, îndreptându-şi privirea cu teamă, undeva în spatele meu. Şi în acest caz – la fel ca cel anterior – uitându-mă, am întâlnit tot o femeie care, de data asta, purta în braţe un copil. Am intuit că era ghidul fostului avocat, având aceeaşi menire de a-l ajuta să păstreze secretul legilor ce guvernează lumea astrală.
De fapt, eu cunoşteam că, în lumea finită, totul se află în permanentă mişcare, care semnifică şi prospeţime de la o clipă la alta. În realitate, aceasta este Legea Universală a Evoluţiei, care se desfăşoară şi operează transformări fireşti peste tot în interiorul Infinitului.
Interlocutorul meu a trecut dincolo dominat de robotizarea minţii proprii şi ea s-a declanşat automat – fără vrerea lui – săvârşind o încălcare a legilor acelei lumi. Conştientizarea infracţiunii i-a venit prea târziu şi, pentru asta, el ştia că va fi sancţionat. Eşecul acestui astral s-a repercutat şi asupra ghidului său, adică, acelei femei, a cărei intervenţie a survenit prea târziu – după săvârşirea delictului respectiv.
După cum vedeţi, nu am făcut decât să extrag o parte din fenomenele şi experienţele relatate în cartea „Moartea morţii şi desăvârşirea”. Totuşi, câteva dintre cele amintite fac parte din alte experienţe, necuprinse în lucrarea amintită.
În concluzie, lumea astrală nu este la dispoziţia pământenilor, în care aceştia se aventurează împovăraţi de inevitabilul lor egoism. Fiind incapabili să-şi descifreze adevăratul rost al propriei existenţe ca reîncarnaţi, ei îşi permit tot felul de năzbâtii, cu totul inadecvate scopului lor spiritual. Dorinţele aprige - urmărite cu obstinaţie , în funcţie de intensitatea psihică ce le-o acordăm – au şansa împlinirii. Ulterior însă, ele se întorc împotriva noastră cu efecte dezastruoase pe ambele planuri: psihic şi somatic. Greşelile, săvârşite de mine, erau legate în mod inerent, de necunoaşterea legilor din acea lume, mult mai reală decât cea asociată cu mâzga pământului. Dar, pe parcurs – aşa cum am reliefat mai sus – am primit instruirea respectivă şi am fost nevoit să mă conformez acelei realităţi astrale. Ca turist în dimensiunea astrală, am fost aidoma unui copil de grădiniţă care, în mod conştient, învaţă câte ceva dintr-o lume cu totul străină de cunoştinţele mele înregistrate memorial. În acest sens, amintesc descoperirea că acolo gândirea reprezintă instrumentul universal prin care toate naţiile se înţeleg şi comunică între ele, fără nicio dificultate. Am mai aflat, de asemenea, că atitudinea smerită face din astralii ostili, adevăraţi prieteni, gata să ne ajute la diferitele noastre solicitări.
Înainte de încheierea acestei succinte informări, vă mai ofer încă una, care m-a impresionat, în mod deosebit, prin plasticitatea exprimării:”Când omul, în Viaţa de pe Pământ, nu face ceea ce trebuie, când ajunge aici ( în lumea astrală), el trece la strung”. Ce semnifică oare această perspectivă? Nimic altceva decât suportarea unei consecinţe.
Sacrul,existent în fiecare dintre noi – Esenţă identică în toate fiinţele umane – ne vrea fericiţi. Dar noi nu putem să atingem acest „summum” autentic decât după eliminarea greşelilor şi păcatelor din această viaţă şi cele anterioare – păstrate sub formă de reziduuri în structura noastră astrală. Despre toate aceste rămăşiţe luăm cunoştinţă prin reacţiile propriei minţi ca gânduri, imagini, dorinţe, ambiţii, resentimente, ură, orgoliu etc. Şi, acest cumul memorial, singur ni se destăinuie în urma provocărilor constante ale mişcării permanente ale Vieţii. Dacă doar luăm cunoştinţă de toate aceste dezvăluiri, folosindu-ne de Atenţia lucidă, globală şi dezinteresată, ele dispar, împreună cu energiile care le vehiculează. Numai şi numai în această modalitate începem să golim vasul conştiinţei, iar la trecerea dincolo, vom continua să facem acelaşi lucru, fără să fie nevoie de suportarea efectelor dureroase ale „strungului”, despre care ne-a informat binevoitorul astral.
O remarcă se impune: În experimentul meu din lumea astrală, eu nu cerusem o asemenea descoperire. Ea mi-a fost oferită indirect, ca soluţie eliberatoare, pusă la dispoziţia cititorului - prin mine, ca simplu instrument intermediar.
De-acum, de dumneavoastră depinde de a vă folosi sau nu de această vitală descoperire, pentru propria înnobilare spirituală, cu efecte binefăcătoare şi asupra întregii omeniri.